Orasul Oslo a fost construit pe bogatia generata de Marea Nordului, care de decenii a produs miliarde de barili de petrol si gaze. Dar Oslo spera acum sa conduca transformarea Norvegiei de la unul dintre cei mai mari exportatori mondiali de combustibili fosili intr-un pionier global ecologic.
Pentru primarul din Oslo, a ajuta la conducerea eforturilor globale de abordare a crizei climatice este atat un raspuns economic pragmatic la industriile de combustibili fosili in declin din Norvegia, cat si o obligatie morala de a oferi solutii pentru o criza pe care a contribuit la crearea acesteia.
In centrul planului lui Johansen se afla un incinerator de deseuri industriale fara pretentii. Uzina Fortum Oslo Varme, la periferia capitalei, genereaza caldura si electricitate prin arderea gunoiului si este de departe cel mai mare poluator de carbon din Oslo. Dar fabrica a fost inclusa pe lista scurta la inceputul acestui an printre schemele care concureaza pentru 1 miliard de euro in sprijinul fondului de inovare cu emisii scazute de carbon al UE. Johansen spune ca Oslo vrea sa transforme incineratorul intr-un plan pentru modul in care orasele din Europa pot reduce emisiile de carbon in timp ce isi abordeaza deseurile.
„Este una dintre cele mai mari ambitii ale mele ca lider de la Oslo”, spune Johansen. „Suntem suficient de mici si suficient de mari in acelasi timp pentru a oferi un banc de testare pentru Europa de Vest.”
Planul orasului este de a moderniza instalatia de deseuri cu tehnologie de captare a carbonului pentru a-i capta emisiile inainte ca acestea sa intre in atmosfera si sa contribuie la incalzirea globala. Uzina arde 400.000 de tone de deseuri nereciclabile pe an, dintre care intre 50.000 si 100.000 de tone provin din deseurile menajere din Marea Britanie. Incineratoarele reprezinta 15% din emisiile de carbon din Oslo.
Daca va reusi, proiectul ar putea juca un rol major in obiectivul Oslo de a-si reduce emisiile de carbon cu 95% pana in 2030, comparativ cu nivelurile din 2009, spune Johansen. Dar ar putea fi, de asemenea, primul pas in dezvoltarea tehnologiei pentru implementarea in fabrici similare de transformare a deseurilor in energie din Europa. Cel mai ambitios, proiectul spera sa ofere un punct de sprijin pentru planul mai larg al Norvegiei de a crea un lant de captare a carbonului la scara larga, capabil sa stocheze emisiile Europei in mod permanent sub Marea Nordului.
„Atat din punct de vedere etic, cat si moral, cred ca este important sa fim dispusi sa contribuim [la eforturile climatice] la o scara mai avansata si sa dezvoltam noile tehnologii de care avem nevoie”, spune Johansen.
Norvegia considera ca se poate baza pe mostenirea de jumatate de secol de a transporta gaze fosile din Marea Nordului catre Europa, facand acelasi lucru invers pentru emisiile de carbon. Proiectul Northern Lights de captare a carbonului intentioneaza sa livreze CO2 lichid de la site-urile industriale echipate cu tehnologie de captare a carbonului catre un terminal de pe coasta de vest a Norvegiei. De acolo, carbonul lichefiat va fi transportat prin conducta la o locatie de depozitare sub Marea Nordului, unde va fi depozitat permanent.
„O tara bogata, dependenta de petrol si gaze, precum Norvegia, este intr-o oarecare masura obligata sa dezvolte o astfel de tehnologie si sa o faca mai disponibila pentru restul Europei. Trebuie sa facem asta. Trebuie sa platim acest pret”, spune Johansen.
Costul de 700 de milioane de euro al proiectului de captare a carbonului incineratorului ar necesita o finantare UE de 300 de milioane de euro, pe langa investitiile guvernului norvegian si ai proprietarilor comuni ai centralei, municipalitatea din Oslo si compania de utilitati Fortum. Dincolo de costuri, exista si ingrijorari cu privire la acreditarile sale climatice.
Johansen spune ca o parte din scepticismul deriva din temerile ca captarea carbonului va face guvernele „mai lenese atunci cand ajungem la reciclarea deseurilor, la reutilizarea materialelor”. Altii se tem ca bazarea pe tehnologia de captare a carbonului – care de obicei capteaza 80-95% din emisii – va oferi o licenta pentru a mentine status quo-ul mondial cu consum intens de carbon in detrimentul urmaririi unor alternative mai curate.
Friends of the Earth Europe a numit planurile Norvegiei de captare si stocare a carbonului „o spita in roata tranzitiei energetice” si a avertizat ca baza pe tehnologie ar putea intarzia angajamentul la scara larga fata de eficienta energetica si sursele regenerabile.
Johansen spune ca atat incinerarea deseurilor, cat si captarea carbonului vor fi in continuare necesare ca abordari de „ultima solutie” pentru combaterea poluarii – chiar si dupa eforturi riguroase de a opta pentru materiale regenerabile si reciclate, consumand in acelasi timp mai putin. Primarul sustine ca intre 20% si 25% din deseurile europene ar fi destinate depozitului de deseuri chiar si dupa „reciclare destul de avansata”, unde ar crea mult mai multe emisii de carbon decat intr-o instalatie de incinerare.
Pentru Johansen, criticile inevitabile sunt micsorate de amploarea beneficiilor potentiale in abordarea provocarilor duble: poluarea cu deseuri si cresterea emisiilor de carbon. Aceasta nu inseamna, insista el, ca Norvegia poate ignora necesitatea unei schimbari economice mai fundamentale de la combustibilii fosili si catre o crestere durabila.
„Din perspectiva pe termen lung, trebuie sa ne demontam propria industrie de petrol si gaze”, spune el. „Va dura mult timp pentru ca suntem atat de dependenti de industrie pentru forta de munca. Atat de multi oameni lucreaza in industria combustibililor fosili, incat inseamna ca multi oameni traditionali din clasa muncitoare sunt din ce in ce mai sceptici cu privire la unele dintre argumentele partidelor verzi, deoarece simt ca isi iau locurile de munca.”
Noile oportunitati industriale prezentate de captarea carbonului ofera ceea ce Johansen se refera ca „locuri de munca normale, pentru oameni normali”, care sunt la indemana fara a fi nevoie de o diploma universitara.
Johansen sa pregatit ca instalator inainte de a intra in politica pentru Partidul Laburist din Norvegia. „Unul dintre cele mai importante lucruri pentru mine este sa evit ca trecerea la verde sa devina un proiect pentru clasa de mijloc”, spune el. „Trebuie sa aducem toti oamenii la bord si trebuie sa vada ca exista un viitor prosper si pentru ei. Este un nou tip de industrializare.”
