Pe 13 mai 2026, Universitatea Cluj a pierdut finala Cupei României la loviturile de departajare, 5-6 cu Universitatea Craiova, după 0-0 în timpul regulamentar. Rezumatul de pe site-ul Federației se numește “Finala Cupei României Betano”. Nu “Finala Cupei României”. Brandul unei case de pariuri stă în titlul celui mai vechi trofeu al fotbalului nostru, iar aproape nimeni nu mai observă.
Nu e un caz izolat. Pe site-ul FRF, competițiile masculine apar în meniu drept “Cupa României Betano” și “Liga 2 Casa Pariurilor”. Tricourile spun aceeași poveste: în cazul Universității Cluj, sponsorul principal din sezonul 2026/27 este Mr Bit, potrivit unui top al caselor de pariuri online licențiate din România care notează, pe lângă cote și bonusuri, și ce club sau competiție finanțează fiecare operator. Betano susține Cupa, Casa Pariurilor dă numele Ligii 2, iar lista se schimbă aproape în fiecare vară.
Cum a ajuns fotbalul aici
Răspunsul scurt: pentru că, în mare, nimeni altcineva nu mai plătea la nivelul acesta. Sponsorii clasici ai fotbalului românesc, bănci, băuturi, telecomunicații, au venit și au plecat, iar cluburile au rămas cu bugete construite din drepturi TV, din bilete și din ce se mai putea vinde la începutul fiecărui sezon. Casele de pariuri au apărut exact când piața online a fost reglementată și licențiată de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, adică atunci când au avut nevoie de vizibilitate legală, în masă, pe un public deja interesat de rezultatul meciului.
Pentru ele, fotbalul nu este publicitate, este produsul. Suporterul care urmărește un meci de Superliga este, în același timp, clientul potențial care ar putea paria pe el. Puține industrii au norocul ca reclama și marfa să fie același lucru.
Ce cumpără, concret, un sponsor de tricou? Pieptul jucătorilor, în fiecare cadru al fiecărui meci transmis. Panourile din spatele antrenorului la interviuri. Numele competiției în titlurile de presă, repetat gratuit de fiecare ziarist care scrie despre Cupă. La cinema, plasarea de produs se negociază scenă cu scenă și se vede rar mai mult de câteva secunde; celebrul acord Heineken din “Skyfall” a fost analizat ani la rând tocmai pentru că era atât de vizibil. În fotbal, produsul stă în cadru 90 de minute, plus prelungirile.
Ce vede, de fapt, suporterul
Deschideți pagina de Superliga a Digi Sport și lângă fiecare meci apar cotele unui operator, cu link direct spre biletul de pariu. Pe stadion, panourile LED rulează același brand care apare și pe tricou. La televizor, pauzele publicitare ale meciurilor sunt împărțite între aceleași câteva companii. Un suporter de 15 ani care urmărește fotbal românesc de trei sezoane a crescut cu ideea că Cupa se cheamă Betano, la fel cum generația de dinainte credea că Divizia A se cheamă Divizia A.
Aici merită o comparație cu felul în care se vând alte produse de divertisment. Am scris recent despre lecția de marketing a lui Ryan Reynolds cu Deadpool: un brand rămâne viu dacă publicul simte că participă la o poveste, nu că i se vinde ceva. Casele de pariuri au înțeles asta mai bine decât cluburile. Nu vând un bilet de pariu, vând sentimentul că meciul te privește personal, că ai o miză în el. Numele de pe trofeu este doar semnătura.
Partea pe care nu o vedem la TV
Banii aceștia țin în viață bugete care altfel nu ar exista. Liga 2, unde joacă echipe din orașe de 30.000 de locuitori, are un sponsor de titlu pentru că un operator a decis că merită. Fără el, o parte dintre acele cluburi ar juca în fața acelorași tribune, dar cu deplasări plătite din buzunarul primarului. Cluburile nu au multe alternative și nu au de ce să se prefacă altfel.
Prețul este de altă natură. Un campionat care trăiește din pariuri are un interes direct ca oamenii să parieze, iar mesajul “Joacă responsabil” din colțul reclamei se bate cu tot restul reclamei. Programul Joc Responsabil, finanțat chiar de industrie, oferă o linie telefonică gratuită, 0800 800 099, și consiliere psihologică, inclusiv la Cluj-Napoca. Nevoia unui astfel de program crește, previzibil, odată cu vizibilitatea brandurilor care îl plătesc. Jocurile de noroc rămân interzise sub 18 ani, iar operatorii licențiați cer actul de identitate la înregistrare.
Se va schimba ceva?
Probabil nu curând. Atâta timp cât drepturile TV rămân modeste și publicul cere transferuri, cluburile vor lua banii de unde sunt. Italia a interzis publicitatea la jocuri de noroc, inclusiv în sport, prin Decretul Dignità din 2018, iar Spania a scos casele de pariuri de pe tricourile din La Liga începând cu sezonul 2021/22. Cluburile de acolo s-au plâns de găuri în buget, industria s-a mutat parțial online, iar dezbaterea despre cât de mult a ajutat asta continuă. Ea va ajunge, la un moment dat, și la București. Până atunci, numele de pe cupă spune mai mult despre economia fotbalului românesc decât orice raport financiar.
Finala din mai a durat 120 de minute plus 12 lovituri de departajare. Trofeul avea deja un nume înainte de primul fluier.
