Author: admin

Crina Sinescu, doctorul de inimi care invata de o viataProf. dr. Crina Sinescu, seful sectiei de cardiologie a Spitalului Clinic de Urgenta Bagdasar-Arseni, spune ca Am o viata plicticoasa Eu si sotul meu avem o viata plicticoasa Cum poti sa devii interesant, in ochii lumii, spunand ca, in fiecare zi, invat, invat si invat?

S-a nascut la Gaesti, la 60 de kilometri de Bucuresti. Acolo a facut scoala generala si o parte din liceu, apoi s-a mutat in Bucuresti si a terminat liceul la Matei Basarab. Nu stie de ce a dorit, de la inceputul inceputului, de cand era mica, sa se faca doctorita. Nu era genul de copil care sa se joace cu papusile, sa le faca injectii, dar asta i s-a parut ca i se potriveste. Provine dintr-o familie de intelectuali: tatal era profesor, iar mama, economista. Amandoi au facut studii inainte de Al Doilea Razboi Mondial. Parintii si-au dorit ca ea si fratele ei sa urmeze o scoala, dar nu le-au impus ceva anume. Mai tarziu, fratele ei a devenit inginer electronist, iar ea, doctorita. In familia mea, de origine, sunt doctori, veri de-ai mamei mele, unchi, insa niciunul cardiolog. Sunt primul cardiolog din familie si primul membru de partid comunist, motiv de mare bucurie pentru tatal meu, fost de- tinut politic – spune prof. dr. Crina Sinescu. Stiti ce mandrie a fost pentru ei, cand le-am spus, in anul al doilea de facultate: uite, mi s-a propus sa devin membru de partid. De ce? Pentru ca, pe vremea aceea, in facultate erau facuti membri de partid studentii cu notele cele mai mari. Facultatea a facut-o la Bucuresti, la Carol Davila. A urmat medicina generala si a fost colega cu sotul ei de mai tarziu, prof. dr. Ionel Sinescu. El venea de la Iasi, terminase liceul militar la Campulung Moldovenesc. Nu mi-am dat seama ca este iesean, pentru ca nu avea accent moldovenesc. Mi-a povestit odata (e definitoriu pentru personalitatea lui) ca si-a dat seama ca vorbeste altfel cand era in clasa a noua, la liceul Negruzzi, din Iasi. Acolo a sesizat ca unii profesori vorbeau exact ca el, iar altii, altfel. Atunci si-a propus sa renunte la accent. Si a reusit

Eu si sotul meu am fost studenti tocilari Nu mai stie cum a fost intalnirea cu sotul ei Era student militar, dintr-un grup de studenti pe care Crina nu-i baga in seama. A fost crescuta intr-un regim destul de riguros. Parintii erau rigizi, mai ales tatal, in privinta regulilor de comportament ale unei tinere domnisoare in societate. Au fost colegi de serie. Toate cursurile le faceau impreuna si se intalneau la lucrarile practice care se desfasurau in laborator sau in salile de disectie ale catedrei de anatomie. Ne-am apropiat inca din anul intai, am devenit prieteni, aproape de nedespartit, dar rigorile in care fuseseram crescuti ne-au determinat sa ne casatorim la sfarsitul anului patru, inceputul anului cinci. Atunci am devenit cu adevarat soti. Niciunul dintre noi nu a avut alt prieten intre timp. Daca ne tineam de mana pe strada si vedeam un cunoscut, ne desfaceam imediat mainile. Chiar si tinutul de mana, in anii 70, era o problema. S-au casatorit in 1975. Fiind ca- satoriti si pregatindu-se pentru concursul de internat, o mare parte a materiei au invat at-o impreuna pentru ca era comuna celor doua specializari: chirurgicala si medicala. Au fost amandoi studenti tocilari. Au avut ani in care au terminat cu 10 pe linie. El a fost sef de promotie la militari, iar ea a fost printre primii din an. Cu excep- tia anului intai, cand isi aminteste ca a avut o nota de 8 sau un 8 si un 9, dupa aceea a avut 10 pe linie pana in anul sase. Si asta in conditiile in care amandoi erau veniti din provincie, fara relatii sociale in Bucuresti, fara rude in invatamantul universitar, fara rude in PCR. Nu pot sa spun ca vremurile comuniste pe care le-am trait ne-au impiedicat sa invatam foarte bine si sa ni se recunoasca meritele. Nu pot face afirmatia asta. Parintii nostri au fost cei care au suportat rigorile instalarii comunismului, dar in anii 70, cand am devenit studenti, eu nu am resimt it problema dosarului, din toate punctele de vedere. Eu aveam un dosar oribil (tata – fost detinut politic). Nici nu au verificat cand m-au primit in partid.

De ce a ales cardiologia? Am devenit intern pe grupa medicala, iar sotul meu pe grupa chirurgicala, spune prof. dr. Crina Sinescu. Aveam doua variante: ori sa dam secundariatul (actualul rezidentiat), ori sa dam admitere, nu ca student i, ci ca dascali. Dar pentru ca facusem deja optiunea cu trei ani inainte, era obligatoriu sa ne inscriem pe drumul ales, adica el pe chirurgicale, iar eu pe medicale. Concursul de intrare in IMF s-a dat primul. Asa a fost sa fie. Ne-am depus dosarele pe posturile pe care IMF le scosese la concurs in acel an si pe grupa de specializare pe care ne-o alesesem. La mine au iesit posturi de medicina interna. Poate pe vremea aceea imi doream sa fac endocrinologie. Am ales sa depun dosarul la un spital nou infiintat, abia isi forma clinicile si personalul, la fostul spital judetean Ilfov, actualmente Sf. Ioan. Sotul meu a avut de ales. Atunci au iesit posturi si pe ginecologie, dar el nu si-a dorit asta. Eu mi-as fi dorit ginecologie, dar facusem optiunea de a intra pe internat de medicala. Ca sa trec pe o specializare chirurgicala ar fi trebuit sa sterg cu buretele 3 ani de internat, sa ma duc la tara o perioada de timp si de acolo sa vin sa dau un concurs. Nu pot sa nu-i multumesc profesorului Gherasim care mi-a fost mentor. Era rector la UMF si mi-a spus asa: Crina, tu poti sa dai concurs la ginecologie, dar trebuie sa intrerupi internatul de medicala si sa iei un post la tara. Nu se stie insa ce concursuri vor mai fi de acum incolo. Asta e un concurs care totusi se desfasoara, uite, s-a publicat!

Nu sunt o persoana casnica Nu s-a consultat cu parintii in privinta activitatii profesionale. Ei stiau precis ca cei doi copii ai lor sunt buni la carte, ca nu-i fac de rusine si ca au un comportament decent in societate. Pentru parinti, era de-ajuns. Crina Sinescu a ajuns la spitalul Sf. Ioan ca asistent universitar stagiar. Preda atunci studentilor o materie numita semeologie medicala. Un doctor ajuns cadru didactic isi desfasoara activitatea la patul bolnavului, pe profesiunea medicala pe care este specializat, dar, in acelasi timp, preda studentilor o anumita materie care poate sa nu se suprapuna in totalitate pe specializarea din spital. A fost si cazul ei. Eu am predat semeologie (stiinta semnelor). Semeologia te invata mai intai semnele, apoi te ajuta sa combini aceste semne, ca sa poti ulterior sa stabilesti diagnosticul, boala. In plan universitar, a dat toate concursurile pe care avea dreptul sa le dea si asta pentru ca asa a simtit, a fost ca o obligatie morala sa se prezinte la ele. Dar poti sa iesi la pensie si asistent universitar. Altfel, daca strangi din dinti si inveti si daca esti si fata si ai ajutorul celor din jurul tau care preiau treburile casnice, reusesti La mine, copilul a venit la sfarsitul internatului, inainte de a intra la UMF si de a deveni cadru didactic. Eu, personal, nu as fi putut sa fac nimic in viata profesionala, daca parintii mei nu m-ar fi ajutat enorm. Atunci cand ne-am hotarat sa facem un copil, am discutat cu ei si i-am intrebat: am dori sa facem un copil, ne ajutati sa-l crestem? Pentru ca eu as vrea sa ma inscriu si la doctorat etc. Si parintii mei au spus: da, te ajutam. Si asa a fost. Ei au crescut-o pe fiica noastra, Diada. Cand ne-am mutat impreuna, ei au preluat aproape toate obligatiile mele casnice. Eu nu sunt o persoana casnica.

In Romania ma simt discriminata Prof. dr. Crina Sinescu are propria cariera universitara si de medic, este sefa de clinica, are satisfactii profesionale. Sotul meu este o persoana publica, fara indoiala, acum mai mult decat ne-am fi dorit vreodata. Dar o sa treaca si asta si o sa reintram in normal. Cred insa ca ne completam unul pe altul. Nu-mi dau seama cum e sa fii mama de familie, cum zic francezii in loc de casnica, si sa fii sotia unui personaj important. Insa, cateodata, am mai avut si obligatii de protocol. Adica sa merg cu sotul meu, pe post de sotie, la diverse receptii, mai mult in strainatate decat in tara. Aici, fiind cunoscuta activitatea mea profesionala, cand se face invitatia, se obisnuieste sa fie adresata amandurora, ca profesionisti, nu ca sot si sotie. Dar in strainatate formularea este alta: presedintele Societatii Romane de Urologie impreuna cu sotia sunt invitati de catre presedintele Societatii Americane (Europene) de Urologie, la evenimentul X. In strainatate, discriminarea intre sexe nu este atat de vizibila ca in Romania. Cel putin asa resimt eu. Diada, fiica mea, zice ca am eu un fix, o obsesie. Daca insa asculti discursul si altor profesionisti-femei din Romania, iti dai seama ca si ele resimt acelasi lucru sau oricum sesizeaza aceeasi problema.

Diada, fiica sotilor Sinescu, ii urmeaza in cariera medicala Fiica mea nu s-a plans deocamdata ca se simte discriminata, dar nu a intrat intr-o reala competitie cu colegii ei. S-a consultat cu noi cand a ales specializarea chirurgie estetica. Ar fi dorit sa faca terapie intensiva, dar e mai grea decat chirurgia. Sa tii in viata un bolnav e mult mai greu decat sa faci o operatie. Asa a fost viata. Credeti-ma, am o viata plicticoasa! Sotul meu si cu mine avem o viata plicticoasa. Cum poti sa devii interesant in ochii lumii, spunand ca, in fiecare zi, invat, invat si invat? Sau pana la un moment al vietii mele, am invatat, am invatat si am invatat. Am fost interna prin concurs, am intrat in UMF. Am devenit specialist in medicina interna, prin examen scris si oral, am devenit specialist in cardiologie printr-un alt examen, apoi medic primar tot prin examen profesional, am dat primariatul si pe cealalta specializare – cardiologie. Aceste trepte se realizeaza cam la 3-5 ani. Asa a fost viata noastra, jalonata de un nou concurs, de un nou examen.

Credinta zidita in piatra si lemnBisericile din Basarabia sunt adevarate oaze de liniste si binecuvantare, pastratoare de traditii, dar si adevarate carti de istorie

Datarea exacta a primelor biserici din piatra basarabene este aproape imposibila. Daca ar fi sa luam in calcul dezvoltarea oraselor medievale ale Moldovei, putem trage concluzia ca, la Cetatea Alba, Soroca, Tighina si Orhei, au existat biserici de piatra dintotdeauna

Capriana si Orhei Biserica de vara cu hramul Adormirii Maicii Domnului de la Manastirea Capriana dateaza din perioada de domnie a lui Petru Rares. Amplasata intr-o zona pitoreasca, nu departe de Chisinau, manastirea a fost intemeiata la 1429. La inceput, era construita in totalitate din lemn, pentru ca mai tarziu, in 1545, sa fie ridicata din piatra. Din motive necunoscute, a ramas o vreme in ruina, ceea ce l-a determinat pe Petru Rares sa o refaca, in a doua sa domnie (1542-1545), fapt consemnat in cronica lui Grigore Ureche. Unul dintre monumentele cele mai importante ale Orheiului actual este ctitoria domnitorului Vasile Lupu – Biserica cu hramul Sfntul Dumitru, construita la 1636. Pronaosul si naosul acestei biserici pastreaza si astazi sistemul de boltire traditional, insa turnul clopotnitei este de data mai recenta.

Fresce bizantine la Causeni

In vecinatatea orasului Tighina se afla oraselul Causeni, vechea capitala din sec. XVII-XVIII a tatarilor stepelor Bugeacului, cu Biserica Adormirea Maicii Domnului, renumita pentru picturile sale murale. Datarea ei este incerta, neexitand informatii exacte referitoare la anul inaltarii constructiei. Se stie insa cu siguranta ca, pe locul actualei biserici semiadancite in pamant, a existat candva o biserica din lemn, pomenita in Pisania romaneasca din interiorul pronaosului. Ctitori au fost mitropolitul Proilaviei, Daniel, si domnitorul Moldovei Grigore Callimachi, iar picturile murale au fost realizate in tehnica frescei bizantine.

Un juramant, o biserica Centrul vechi al capitalei Modovei este dominat de trei lacase de cult importante – Biserica Nasterea Maicii Domnului, numita, dupa ctitorul ei, si Biserica Mazarache, Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena si Biserica Buna Vestire, toate trei situate pe coline nu prea inalte, amplasate pe malurile raului Bac. Biserica Mazarache a fost construita in anul 1752 de serdarul Vasile Mazarache, pe fundatia unui castel distrus de turci la sfarsitul secolului al XVII-lea, fiind cea mai veche constructie din piatra pastrata in Chisinau. Lacasul reprezinta un model de templu vechi moldovenesc, cu trei acoperisuri in forma de semicupola. Legenda spune ca impotriva ctitorului s-a facut un denunt in urma caruia i s-a poruncit sa se prezinte urgent in fata guvernatorului turc din Bender. La vremea respectiva insa, cine intra in cetatea din Bender nu se mai intorcea viu. Stiind acest lucru, Mazarache a jurat, inainte sa plece, ca, daca va scapa cu viata, va construi o biserica pe locul castelului distrus. Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, a fost construit un lacas de cult din piatra, incendiat si daramat de turci pentru ca in 1807 sa fie zidita Biserica Buna Vestire, in traditia arhitecturii medievale moldovenesti, cu elemente clasice rusesti. Ctitorul, Gavriil Terentie, a infiintat aici, de asemenea, o scoala si o biblioteca. Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena a fost ridicata in 1777 de spatarul Constantin Rascanu. Pe parcursul secolelor a fost si biserica de cimitir, loc unde sunt inmormantate cele mai distinse familii din Moldova – Donici, Catargi, Russo.

Casa sufletului Mai accesibil decat piatra si mai usor de prelucrat, lemnul a fost timp de secole materialul principal din care se construiau bisericile de la tara. Din cele 775 de biserici existente in Basarabia in anul 1812, la venirea rusilor, doar 40 erau construite din piatra, restul fiind din lemn. Pe parcursul secolului al XIX-lea, incendiile, distrugerile si nepasarea sau reaua vointa a autoritatilor din perioada sovietica au condus la pierderea a 99% din acest patrimoniu. Exista insa si astazi biserici de lemn conservate din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, iar picturile in traditia bizantina sau naiv populara reprezinta si astazi o atractie pentru vizitatori. Arhitectura bisericilor de lemn din Basarabia aminteste mult de cea a caselor obisnuite taranesti, adesea deosebirile rezumandu-se la crucea din vrful acoperisului si la clopotnita. Majoritatea acoperisurilor din sindrila ale bisericilor de lemn erau rotunjite, avand scurgeri in patru ape. Specifice erau si clopotnitele de lemn, asezate la o anumita departare de lacas sau inaltate deasupra pridvorului. Una dintre cele mai vechi biserici de lemn din Basarabia este considerata Biserica Sfintii Arhangheli din Petruseni, construita la 1702, un model elocvent de arhitectura de cult de factura populara. Alt exemplu caracteristic ni-l ofera biserica de lemn a satului Trnova. Utilizarea prispei cu stalpi din lemn apropie si mai mult acest monument de estetica arhitecturii casei taranesti. Continuitatea traditiilor autohtone in prelucrarea lemnului se resimte in arhitectura bisericilor din satele Horodiste (1797), Palanca si Vorniceni (1839). Biserica din Vorniceni este interesanta si datorita faptului ca a fost inaltata pe un soclu de piatra, are peretii tencuiti si dispune de o clopotnita masiva octogonala de lemn, situata deasupra pronaosului.

Finalul unei epoci In a doua jumatate a secolului XIX intervin schimbari esentiale in evolutia arhitecturala a bisericilor de lemn din Basarabia. Constructiile de lemn din aceasta perioada sunt puternic influentate de arhitectura locaselor de piatra. Un exemplu caracteristic in aceasta privinta este biserica cu Hramul Sfnta Treime, din satul Larga (Edinet), inaltata in anul 1897. Monumentala si spatioasa, bogat decorata, cu clopotnita in trei caturi alipita la pronaos, cu elemente specifice arhitecturii rusesti medievale, din punct de vedere stilistic aceasta biserica aproape nu are nimic comun cu arhitectura traditionala a bisericilor de lemn basarabene. Ea se inscrie intr-un stil nou, atestand epoca finala in dezvoltarea locaselor din lemn de pe teritoriul Basarabiei.

Credinta in farmece slabeste psihiculPsiho-istoricii considera ca, n lipsa misticismului, specia noastra s-ar fi autodistrus din cauza inteligentei, care ar fi fost folosita de om mpotriva semenilor sai. Ca urmare, au fost selectati de Natura cei care, n epoca pietrei, interpretau totul prin supranatural si magie.

Noi, cei din mileniul III, suntem urmasii celor care aveau o structura a gndirii bazata pe magie, mister si credinta n zei. Acesta este motivul principal pentru care omul este foarte sensibil la aspectele religioase, supranaturale si crede n farmece si vrajitorie chiar daca nu are dovezi palpabile privind existenta acestora.

Secretul primelor ritualuri Cercetatorii n antropologie culturala au studiat 84 de comunitati tribale asemanatoare ca ornduire celor ale primilor oameni din societatile primitive. S-a observat faptul ca, n cele mai dese cazuri, vraciul tribului se foloseste, pe lnga fierturile de ierburi, si de elemente cu un impact straniu sau negativ asupra celor care trebuie tratati sau exorcizati. Astfel s-a tras concluzia ca vraciul crea iluzii de vrajitorie prin mbinarea a trei elementes: Efectul curativ real al unor buruieni. Aceste plante erau asociate cu alte ierburi, cu efect halucinogen sau euforizant puternic, necesare pentru a crea iluzia comunicarii cu zeitatile. 18 din 120 de vraci ai triburilor actuale studiate de catre antropologi au fost convinsi sa recunoasca acest truc al crearii iluziei de supranatural. Efectul agresiv al obiectelor folosite n ritual. Introducerea unor obiecte care inspirau repulsie ori groaza sau impresionau prin raritate si ciudatenie crea o stare psihica aparte, care l obliga pe cel vrajit sa se supuna puterii necunoscute. Astfel, coltii de animale, bucatile de oase cu forme stranii ca si multe obiecte ce aminteau de putere si de moarte favorizau dominanta vraciului asupra gndurilor pacientului. Atitudini stranii. Nu n ultimul rnd, vraciul, profitnd de efectul drogurilor din fierturi si de impactul obiectelor stranii, vraciul i sugera celui n cauza o anume stare printr-o atitudine la fel de stranie, asimilata cu prezenta divina. Pe lnga toate acestea, ritualul n sine, de multe ori asociat cu hipnoza, contura un efect psihic rapid si eficient. Asadar, ca urmare a actiunii concentrate a tuturor acestor factori si n lipsa posibilitatii de ntelegere a realitatii n afara aspectului mistico-religios, efectul dorit de vrajitor era, cel mai adesea, un real succes.

Influenta vrajilor si a blestemelor Un sondaj stiintific recent efectuat n tarile europene, inclusiv Romnia, arata ca 12% din populatia urbana si 38% din cea rurala accepta implicarea farmecelor n viata lor. Este foarte interesant faptul ca 85% din victime nu au un coeficient de inteligenta scazut. 70% din cei care sunt convinsi ca se afla sub influenta unor blesteme sau vraji cred ca acestea au fost facute de persoane obisnuite, de la distanta, si 30% cred ca li s-au facut de catre vrajitoare. Pe de alta parte, este foarte adevarat ca sunt persoane cu o putere sugestiva aparte, care pot influenta starea de spirit a altora, nsa numai n prezenta acestora. n prezent, nu exista dovezi stiintifice ale unei posibile influente la distanta, care sa fie materializata prin efecte directe asupra oamenilor. Chiar daca luam n considerare telepatia ca fenomen recunoscut stiintific, aceasta nu poate influenta dect 0,1% din capacitatea decizionala a omului.

Cum actioneaza farmecele Credinta n existenta unor blesteme ne face sa ne simtim ncorsetati, controlati de o forta supranaturala malefica. Faptul ca avem facute farmece lucreaza intens asupra ncrederii n propriile forte si deseori ne mpiedica sa luam deciziile cele mai rationale. Presiunea acestei idei ne slabeste psihic, efectul fiind instalarea unei stari de nesiguranta, de usoara depresie, care ne mpinge sa ezitam, sa gresim, sa ratam. Ca o consecinta, viata noastra se deterioreaza pe zi ce trece, fapt care ne ndeamna si mai mult sa credem ca este vorba de un blestem, fara a observa teama ce ne mpinge de fapt n aceasta situatie.

Capacitati psihice si puteri magice Studiile de neurobiologie au dovedit ca exista oameni care au capacitatea de a influenta starea psihica a unor anumiti indivizi cu care sunt compatibili. Dar asta nu nseamna ca acesti oameni ar putea dezvolta puteri magice care sa influenteze de la distanta destinul nostru. Cercetarile parapsihologilor rusi au aratat nsa ca 4% din femei si 3% din barbati, prin privirea n ochi a altei persoane, i pot modifica acesteia starea psihica si, implicit, fiziologica. S-a dovedit ca acestia au o capacitate telepatica dezvoltata si o putere de sugestie deosebita aupra a 60% din indivizii cu un sistem nervos labil, sensibil, si cu o personalitate infantila. Acest gen de oameni ar fi singurul care ar putea crea iluzia unor puteri magice, mai ales daca inteligenta i ajuta sa se foloseasca de darul de a-i influenta, pozitiv sau negativ, pe cei carora le vorbesc fata n fata. Cert este ca, n lipsa credintei n magie, asociata cu o ratiune limpede, influenta pozitiva sau negativa din partea acestor persoane este aproape nula.

Cornelia Viju, o inima plina de viseCrede cu tarie ca idealurile pot fi atinse. Ar schimba lumea, ar indrepta caile strambe, ar scoate umilinta si saracia din vietile oamenilor si ar pune in schimb demnitatea, respectul si bunastarea. Si poate ca viata o sa-i dea ocazia pentru ca, la viitoarele alegeri, vrea sa candideze pentru functia de consilier…

T raieste in comuna Movila Miresii, are 33 de ani si este mezina intre cei patru copii ai familiei. Din cauza situatiei financiare precare, in copilarie a trebuit sa poarte hainute de la surorile mai mari si sa se multumeasca cu papusile de carpa pe care i le facea mama. La scoala era mereu premianta, o concurenta redutabila pentru copiii oamenilor de vaza din sat. Crede ca pasiunea pentru limba romana a mostenit-o de la mama, o fiinta cu un deosebit simt artistic. Inca de atunci se bucura de admiratia colegilor si a profesorilor pentru poeziile si eseurile pe care le scria. Cand s-a facut mai mare, a reusit sa-si castige singura banii pentru uniforma sau ghiozdan, mergand in vacantele de vara la cules de fructe sau de legume pe la fermele din jurul comunei. Dupa absolvirea Liceului Agricol din Braila, sectia veterinara, avea in buzunar o diploma de tehnician veterinar. Dar, spune Cornelia, daca locuiesti la tara nu este obligatoriu sa-ti placa sa faci injectii la gaini si porci. Imi marturiseste ca ar fi vrut sa studieze la Nicolae Iorga, insa printr-o imprejurare a destinului a ajuns sa faca exact ce nu-i place. Avea 19 ani cand s-a casatorit si a trebuit sa stea un timp cu soacra. La scurt timp, neintelegerile dintre nora si soacra au devenit atat de mari, incat a hotarat sa se mute. Impreuna cu sotul ei, Laurentiu, a cumparat un teren pe care si-a construit casa. Timp de 13 ani, viata Corneliei a curs liniar. Singura curba a fost venirea pe lume a Georgianei, un inger care a reusit sa-i coloreze viata. Revolutia sufletului

Curs liniar numai in exterior, pentru ca in interior era ca un vulcan ce statea sa erupa. Este drept ca sotul ii asigura o viata decenta, este drept ca fetita ii aducea o raza de soare in viata, dar mai lipsea ceva. Nu voia sa mai fie o casnica oarecare, voia sa arate lumii si ei insasi ca are valoare. Dupa ce deretica prin curte, prin casa ori daca era nevoie mergea la camp sa sape pamantul, Cornelia se inchidea in casa si citea. Pasionata de secretele destinului si de propria cunoastere, a inceput sa citeasca tratate de astrologie, numerologie, psihologie, religie si… tot ce-i mai pica in mana. Apoi, cand se simtea inspirata, scria poezie, proza, versuri pentru cantece. Stia ca poate niciodata aceste lucrari n-or sa vada lumina tiparului, dar, chiar si asa, aceasta pasiune, odata asternuta pe hartie, o golea de acea energie imensa care o distrugea pe dinauntru, acea energie care se cerea consumata, ca un foc ce vrea sa arda. De multe ori se trezea cu fata uda si nu putea opri lacrimile izvorate din ideea ca viata nu are rost. In acele momente, se uita la fetita care se juca nestingherita cu papusile si realiza ca acel inger reprezinta motivul ei pentru a trai. Ca si cum ar vrea ea insasi sa reintre in acea perioada, imi citeste cateva randuri din jurnal: Ma cert cu viata mea ce-mi pare goala, rece si dureroasa. Incerc sa gasesc inlauntrul meu o clipa de fericire cu care sa ma hranesc acum si care sa ma ajute sa depasesc momentul… Si, da, momentul a fost depasit pentru ca tot in acea perioada Cornelia si-a propus sa fie puternica, sa-si ia singura viata in maini. Pana cand o sa-si planga de mila?

O experienta transformatoare Fiinta aceasta nu are stare, parca vorbeste cu tot trupul. Mainile nu-i stau locului si din cand in cand isi arunca privirea la fetita care isi face lectiile la masa de scris. Privind-o, inteleg ce inseamna sa fii o locomotiva. Unde ajunseseram? A, la cotitura in destin… Sunt pasionata de numerologie si iata cum se potrivesc lucrurile: sunt nascuta pe 26, iar in anul 2006, pe 26 ianuarie am primit o oferta de lucru ca farmacist veterinar la noi in comuna. Am ratat-o fiindca nu m-am pus de acord cu sotul meu. Destinul nu s-a lasat si, pe 26 martie acelasi an, am primit o oferta de munca in Italia. Sa vezi ghinion – am sosit in Italia pe 28 si, chiar inainte cu o zi, boala batranului pe care trebuia sa-l ingrijesc s-a agravat asa de mult, incat a ramas imobilizat la pat. A plecat in Italia ca menajera, peste vointa sotului, pentru ca avea un vis: acela de a urma o facultate si de a nu mai fi umilita de ceilalti doar pentru ca nu are o diploma. S-a gandit ca poate viata i-ar oferi chiar sansa sa devina ziarist. In plus, voia ca fetita ei sa nu duca lipsa de nimic… Timp de trei luni, Cornelia a cunoscut cea mai profunda transformare: un batran care facea pe el si trebuia schimbat de pampers, spalat, sters la gura din cauza secretiilor abundente, hra-nit, absolut tot. Si asta 24 de ore pe zi, pentru ca noaptea, din 30 in 30 de minute, o striga pentru nu stiu ce jena. La inceput, plangea tot timpul si se gandea ca ar fi fost o doamna daca s-ar fi angajat la farmacia veterinara din sat. In plus, ar fi fost si aproape de micuta ei, de dorul careia i se sfasia sufletul. Ca si cum n-ar fi fost de ajuns, batranul avea o fiica obeza care suferea de diabet si pe care, de asemenea, trebuia s-o ingrijeasca. Totusi, familia de italieni o respecta. Si cum altfel daca ea gatea, facea curat, batea un cui sau se catara pe scara sa repare oarece stricaciuni, gradina inflorea sub mainile ei, iar praful nu indraznea sa se mai aseze pe mobila. Italienii o mai respectau si fiindca a acceptat sa faca o munca umilitoare pentru a-si implini un vis.

Anuntul din ziar, primul pas spre jurnalism Cand s-a intors in Romania, Cornelia a urmat cursurile scolii de soferi, apoi a devenit studenta a Facultatii de Geografie si visul sau va continua, pentru ca vrea sa obtina un masterat in jurnalism. Anul 2007 a insemnat un fel de recolta a perioadei in care s-a simtit inutila si umilita. Probabil ca scoala vietii, pe care din pacate nu o absolvi decat daca dai mai intai cu capul de toti peretii, isi scria diploma. A primit postul de laboranta la statia de tratare a apei potabile in comuna. Si cand credea ca totul va curge linistit, un anunt in ziar ii atrage atentia. La inceput respinge ideea, dar parca ceva din interior nu o lasa. Se asaza in fata calculatorului si incepe sa scrie: Stimata redactie, azi am avut o zi plina de energie, maine poate n-as mai avea curajul sa scriu… In anuntul dumneavoastra spuneati ca aveti nevoie de redactori. Ei bine, dati-mi o sansa pentru a-mi indeplini visul de a deveni jurnalist!. Rade si imi spune ca, in entuziasmul ei, uitase sa treaca numarul de telefon. Credeti ca cei de la Monitorul de Braila au putut sa fie indiferenti cand i-au citit biografia? Credeti ca poezia pe care le-a trimis-o a fost ignorata? Chiar si fara numar de telefon, cei de la redactie au gasit-o. Acum, pe paginile ziarului, condeiul Corneliei scrie despre faptul ca violenta este ultimul refugiu al incompetentei sau cat de grele sunt cararile strainatatii… Dar visele ei nu se termina aici. Abia asteapta sa vina alegerile si sa candideze pentru functia de consilier la primarie, pentru ca sunt multe de facut in comuna ei: Nu pot sa trec prin viata asta fara sa las ceva in urma. Si nu numai material, ci si spiritual. As inventa o scoala unde se predau cursuri despre importanta surasului, a iubirii… Prea multa lume incruntata, prea multe fete posomorate in jurul meu!.

Fara indoiala, Cornelia Viju este o luptatoare. In ea zac o pasiune si o dorinta de afirmare cum rar am intalnit. Crede ca viata este un munte abrupt care trebuie urcat treapta cu treapta, incet si constient, pentru ca fiecare pas ne maturizeaza si eu nadajduiesc sa ajung in varf, locul de unde panorama vietii mele va crea un tablou unic.

Studiile antropologilor au aratat ca, n mod surprinzator, comunicarea parinte-copil este deseori mai buna n familiile monoparentale. Cu toate acestea, pot aparea neajunsuri generate de complexele psihologice ale parintelui, care atrag complexe psihologice ale copilului.

Teama de comunicare Parintele care si creste singur copilul simte deseori o stare de frustrare sau disconfort n timpul dialogurilor mai intime cu micutul, chiar daca ncearca sa fie foarte sincer. Aceasta usoara anxietate, foarte frecvent neconstientizata, l face pe micut sa nu aiba curajul sa fie deschis atunci cnd vorbeste cu parintele. Psihologii danezi considera ca e vorba de un fel de blocaj psihologic complex, generat de o falsa vinovatie resimtita fata de micut. Chiar si eforturile constiente speciale de a nlatura aceasta problema nu dau ntotdeauna cele mai bune rezultate, deoarece este vorba de o foarte puternica refulare a expresiei vinovatiei, direct din subconstient. Teama mamei de comunicare determina o reactie de distantare a copilului. Aceasta creeaza o si mai mare teama de comunicare a parintelui, care la rndul sau va amplifica distantarea copilului. De regula, constientizam situatia atunci cnd este prea trziu.

Ce trebuie facut: 1. Mamica sau taticul trebuie n primul rnd sa se mpace definitiv cu gndul ca va creste copilul singur. 2. Trebuie eliminate n totalitate gndurile negre legate de amintirea sotului sau sotiei. 3. Atunci cnd vorbim cu micutul trebuie sa nu-l vedem ca pe o reprezentare vie a celuilalt parinte, ci ca pe un mic nger pe care-l iubim. 4. Tratarea chiar medicamentoasa a problemelor legate de socul despartirii de partener este o conditie esentiala, care nu trebuie amnata.

nchiderea n sine nchiderea n sine, adica mutarea ntregii vieti reale ntr-o lume a gndurilor noastre, nu este numai consecinta fricii de comunicare sau a depresiilor. Deseori, parintele ramas singur cu copilul devine mai interiorizat din cauze pur biologice. Neurochimistii belgieni au dovedit ca un parinte care-si creste singur copilul sau copiii si antreneaza n mod involuntar instinctul parental. Activarea intensa a zonelor din creier responsabile de instinctul parental creeaza un flux special de serotonine, care blocheaza cea mai mare parte a instinctelor normale, inclusiv asa-zisii centri ai comportamentului social. Ca urmare, parintii devin mai putin exteriorizati, mai putin abili n folosirea limbajului, gesturilor normale ca si a mimicii de comunicare. Micutul observa si respinge un comportament al unui adult care are blocat instinctul social, chiar daca acel adult este aparent foarte comunicativ. Aceasta se datoreaza faptului ca toti copiii sunt programati genetic sa recunoasca si sa respinga comportamentul adultilor nesociabili, care pot avea un potential periculos.

Ce trebuie facut? 1. ncearca sa-ti pastrezi viu comportamentul social! Mergi ct mai des sa te ntlnesti cu prietenii buni cu care poti discuta deschis n limbaj liber orice ai pe suflet. 2. nlocuieste convorbirile telefonice, SMS-urile si corespondenta pe mail cu discutii directe, de preferat ct mai libere si mai prietenesti. 3. n fata micutului foloseste cuvintele care-ti vin la ndemna, explicndu-i apoi ce ai vrut sa-i spui prin exemple vii. 4. Fii detasat total de griji atunci cnd vrei sa comunici intim cu micutul tau.

Complexul familiei incomplete Conceptul de complex al familiei incomplete a fost introdus anul trecut de psihologul dr. Thomas V. Dallens de la Universitatea Cambridge. E vorba despre starea confuza resimtita de cei care, odata cu despartirea de partenerul de viata, se simt incompleti, invalizi, ratati, desfigurati. Acest fenomen se petrece n 30% din familiile monoparentale n care mama este custodele si n 40% din cazurile n care tatal si creste singur copiii sau copilul. Efectul descris de psihologul britanic este asemanator iluziei de durere ce persista dupa pierderea unui brat sau picior. n acest caz, surprinzator, durerea descompletarii sufletesti se reflecta biochimic la nivelul creierului, paralel cu chimia aparitiei depresiei reactive. Astfel, se nregistreaza o secretie excesiva a unor adrenaline ce dezorganizeaza ntreg comportamentul de comunicare si mai ales cu cei din familie, inclusiv comunicarea cu propriii copii.

Ce trebuie facut: 1. ncearca sa privesti viata prin prisma viitorului, aruncnd temporar la gunoi amintirile din ultimii 5-6 ani. 2. Nu trebuie sa uiti ca o familie completa si perfecta poate fi alcatuita si doar din mama si copil. 3. Comunica mai mult cu micutul tau despre toate lucrurile care-l atrag. ncearca sa revii temporar la vrsta copilariei si sa te amuzi odata cu el de glumele copilariei, de cele din desene animate sau benzi desenate. Poti face acest lucru daca ai grija de odihna ta si nu te lasi coplesit de grijile zilnice. 4. Investeste att ct poti pentru a calatori in ct mai mult n locuri placute din tara sau, de ce nu, din strainatate. Att tu, ct si micutul tau aveti nevoie de aventura, de a trai lucruri deosebite mpreuna, pentru a deveni mai apropiati si pentru a comunica liber.

Sfaturi generale: 1. Vorbeste-i despre tot ce doreste sa afle fara a ocoli notiunile de familie, tata sau mama. Arata-i ca parintele celalalt nu este lnga voi pentru ca viata are tot felul de surprize, placute sau nu. Nu arunca vina pe el si nici pe destin. 2. Raspunde-i la orice ntrebare complicata sau indiscreta. Nu-i spune niciodata: Vei afla cnd vei fi mare. Explica-i ntr-un mod eventual simbolic tot ce doreste sa afle. 3. Nu fi insistent n comunicarea cu el, ncercnd sa suplinesti lipsa celuilalt parinte.Comunicarea n familia cu un singur parinteFamilia monoparentala, n care numai unul dintre parinti are n grija copilul sau copiii, devine, din nefericire, tot mai frecventa n toata Europa

Clinica de la Fundeni, Excelenta urologiei romanestiAl 23-lea Congres de Urologie, cu participare internationala, s-a desfasurat la sfarsitul saptamanii trecute, la Bucuresti, si a vizat toate aspectele urologiei, in special a celei mai noi, cu o tehnologie mai avansata, cu rate de rezolvare similare celor clasice, dar cu grade de suferinta mai mici pentru pacienti

Presedintele Asociatiei Romane de Urologie, prof. dr. Ionel Sinescu, spune ca, pentru acest an, s-a optat pentru o subspecialitate a urologiei, numita andrologie. Consideram ca aceasta ramura nu este dezvoltata suficient in Romania si atunci vrem ca notiunile noi de andrologie sa apara si in urologia romaneasca si sa fie transmise asa cum sunt ele percepute in tarile cu urologie dezvoltata. In al doilea rand, vrem sa trezim interesul urologilor tineri pentru aceasta parte a urologiei, care are un segment de pacienti a caror suferinta se cere rezolvata competent. Urologii straini pot invata de la cei romani practica urologiei intensive, cu dificultati pe care nu le-au mai intalnit. Este si bine, este si rau. Scopul nu e sa lucrezi in conditii de austeritate, ci de confort profesional, sa acorzi unui pacient sanse maxime atat in privinta diagnosticului, cat si a tratamentului. In plus, vor vedea ca programul in clinicile noastre incepe la 6 dimineata si se termina undeva dupa-amiaza, spre seara, spune profesorul Sinescu.

Strainii pot invata de la noi

La noi si in Spania, spre deosebire de alte tari, transplantul renal se face de catre urologi. Urologia europeana resimte acest gol, simte ca a pierdut o parte din specialitate si incearca acum sa recupereze. Pentru aceasta, e nevoie de tineri urologi care sa practice chirurgia vasculara asa cum se cere pentru transplantul renal, chirurgia urologica reconstructiva, asa incat, intorsi in tarile lor, sa practice transplantul renal. Mai sunt si alte domenii din care urologii straini pot invata de la noi, cum este, de exemplu, cancerul de prostata. E cea mai frecventa neoplazie a barbatului si, in general, cel mai frecvent cancer intalnit in patologia umana. Cam 33% din cancerele masculine sunt cancerele de prostata. Aceasta afectiune se doreste a fi descoperita in faza incipienta, atunci cand nu s-a raspandit in organism. Pentru astfel de cazuri, exista posibilitatea de a se introduce in prostate niste seminte radioactive, cu iod 125, fara operatie, dupa un program pe care il fixeaza calculatorul. Semintele sunt introduse chiar acolo unde exista tesut neoplazic. In aceeasi seara, pacientul pleaca acasa si in doua, maximum trei luni, constata ca tot ce a fost cancer a fost distrus efectiv. Nici urologia pediatrica nu lipseste din clinica de la Fundeni, fapt ce suscita un interes deosebit, pentru ca sunt tari in Europa unde urologia pediatrica este practicata de catre urologii de adulti. La Fundeni a existat intotdeauna o traditie. Urologia pediatrica pe care o facem, sub toate aspectele ei, mai ales reconstructive, in special pentru malformatii, nu este la indemana oricui, explica prof. dr. Ionel Sinescu.

Dificultati financiare

Din pacate, in ultimii 6-7 ani, dificultatile au fost tot mai mari, mai ales pe plan financiar. Noi stam foarte prost la acest capitol, suntem pe ultimul loc in Europa, chiar si Albania este inaintea noastra. Albania aloca 7% din PIB pentru sanatate, Europa in jur de 10%, cu mici fluctuatii, pe primul loc e Franta cu 14%. Romania, cu mare greutate, reuseste sa se apropie de 4%. Presedintele Asociatiei Romane de Urologie scoate in evidenta o problema importanta cu care se confrunta la clinica de la Fundeni – aproape 70% din pacienti sunt neoplazici. Dupa segmentul de tratament, care inseamna chirurgia pentru fiecare tip de cancer, vin tratamentele complementare – chimioterapie, radioterapie, imunoterapie sau combinatia dintre ele. In acest moment, la foarte multi dintre pacienti, veriga se rupe pentru ca accesibilitatea lor la chimioterapie sau la celelalte proceduri in centrele de oncologie este mica, intrucat bugetele alocate acestui program sunt insuficiente. Eu cred ca, cu aceiasi bani pe care ii avem acum, mai corect alocati catre zonele unde efectiv e mai mare nevoie de ei si cu o administrare adecvata, putem face de doua sau de trei ori mai mult. Eu sper ca Romania se va integra, medical, in Europa, in cel mult zece ani, spune medicul Ionel Sinescu.

Multumire profesionala Cu ocazia acestui congres international, prof. dr. Ionel Sinescu si-a lansat cartea Transplantul renal. Este unul dintre putinele mele momente de multumire profesionala, asta pentru ca am anumite trepte de evaluare a ceea ce fac. Cartea a aparut dupa zece ani si dupa multi ani de incercari privind prelevarea organelor si tesuturilor pentru transplant si efectuarea transplanturilor propriu-zise, in conceptul de moarte cerebrala. Un astfel de subiect, cu acceptul familiei, dupa ce se constata ca nu are cancer, nu are boli infectioase transmisibile, poate deveni din donator potential donator real. Deci, dupa eforturi de cativa ani si dupa specializari in strainatate, am reusit, la 22 iunie 1997, sa ajungem la un asemenea donator in moarte cerebrala, la Spitalul Floreasca. Atunci am efectuat primele transplanturi de rinichi cu organe prelevate de la astfel de donatori. Acum sunt 10 ani de la acel eveniment, tot atunci am preluat si clinica si am reusit un maraton de transplanturi renale, atat cu rinichi de la donatori in moarte cerebrala, cat si cu rinichi de la donatori in viata, rude de gradul intai cu receptorul.

10 ani, 780 de transplanturi Asta pentru ca medicul Ionel Sinescu a reusit sa realizeze, la Fundeni, un departament de transplant renal, cu 32 de paturi, din care 11 sunt de terapie intensiva. Este o copie a centrului de la Cleveland, unde eu m-am specializat in mai multe randuri. Una peste alta, aceasta carte vine dupa zece ani de activitate sustinuta in transplant, in care poti sa-ti expui experienta. In medicina nu merge sa scrii din experienta altora, nu esti credibil. Eminescu scria poezii la 14 ani, era un geniu. In medicina e greu sa fii geniu. Doar daca faci cercetare fundamentala si descoperi ceva. In medicina clinica, trebuie sa acumulezi suficienta experienta, eventual sa-ti imaginezi metode noi de tratament, tehnici chirurgicale, tratament complementar, in asa fel incat sa te impui. Ceea ce impune in activitatea noastra e numarul mare de transplanturi si o serie de proceduri in premiera in tara, precum transplantul la pacientii diabetici, transplantul de la donatori in moarte cerebrala efectuat la copii, la pacientii care au avut alte cancere inainte. Cartea este expresia activitatii noastre. Noi facem mai mult de 100 de transplanturi pe an, anul trecut am facut 114, cu rezultate excelente in 96-97% din cazuri, ceea ce reprezinta un rezultat excelent. E un soi de multumire profesionala. Filosofia mea profesionala ar fi cam asa – nimeni nu vine la spital de placere, fiecare vine cu dorinta de a-si rezolva problema medicala pe care o are, asa incat, ori de cate ori un medic reuseste sa restabileasca aceasta confruntare inegala intre el si pacient, nu a facut decat ceea ce trebuia sa faca. Daca nu se intampla acest lucru, este un minus si-l trece la pasiv. Inseamna ca ori afectiunea era prea avansata, ori medicul a avut un defect. Dupa ani de munca, atunci cand reusesti sa aduni niste lucruri si ele se pozitioneaza peste linia zero, inseamna un motiv de multumire. Cartea este un motiv de multumire.