„Sunt blond, extrem de blond, si am tot dreptul sa fiun un James Bond.” Cand ma uit la Daniel Craig in rolul faimosului agent 007, numai asta aud. Nu sunt cine stie ce fan al seriei dar mi-a placut mult GoldenEye a lui Martin Campbell, cel responsabil de data aceasta si pentru Casino Royale. Dar acest film numai pe James Bond nu-l are in prim plan. Eu inteleg ca au incercat un fresh new look, dar deja acest film este unul anti-Bond. Aproape toate elementele din franciza 007 sunt mutilate. James Bond Begins trebuiau sa ii puna in titlu, poate asa prindea mai bine, dar sa nu facem asemanarea cu marele Batman Begins.
Incepem cu “laudele” despre Craig, care este enervant de blond si de urat, un rusnac pocit indesat de muschi si cu doi ochi albastri, care ar trebui sa lase masca toate femeile. Mi s-a parut un adevarat dezastru sa alegi un actor asa urat care ar trebui sa fie the sexiest and most deadly of her majesty’s secret weapon. Actorii asteptau la rand sa primeasca acest rol, oricat de fresh ar fi fost el. Doar personajul salveaza din film si deviaza de la aspectul facial repugnant. Si asta da bine in film: arogant, impulsiv, necizelat, vulnerabil – trasaturi care sunt exploatate la maxim in film. Totusi pentru un statut de “00″ principiul “shoot first, then shoot some more, then blow up an embassy – ask questions later” nu functioneaza de nici o culoare. Intelegem ca saracul baiat e la inceput, dar nici chiar asa. Asta mi s-a parut un element extrem de exagerat, ca si cum MI6 a recrutat un mercenar, un fel de „not so much oversized musclebound and no brains.”
Dar ma intorc la filmul anti-bond, a carui muzica lipseste pe deplin. Este atat de evaziva si atat de nesemnificativa incat chiar si the bond theme este practic inexistenta. La anumite puncte cheie de adrenalina in film, tema specifica lipseste cu desavarsire. Se observa lejer momente in care ar fi putut fi introdusa, dar nici urma.
Fetele nu m-au impresionat, dar surprinzator Eva Green chiar a avut ceva de spus, cateva replici bine puse la punct. Jocul de cuvinte a fost bine stabilit, dialogul destept si amuzant in paralel, cu toata tensiunea acumulata intre cei doi. Pana si celebra bautura martini primeste ceva fresh in acest film. Dar de ce nu a mers ? Pentru ca actiunea este delimitata incredibil de prost. Mai intai Bond sare pe macarale, arunca in aer o ambasada (in multe tari este perceput drept act de terorism) dupa care o pauza lunga, mai alearga printr-un aeroport – o urmarire pe pista, dupa care urmeaza o alta pauza – de data asta cea mai lunga. Cu viteza melcului, e foarte putin spus. Filmul te transpune in fata tv-ului pe EuroSport la campionatul mondial de poker. Plictisitooor! Intre timp se mai bate si ca sa nu distruga complet tempoul filmului mai si moare, invie, si dupa ridica miza. In Mission Impossible 3 a fost ridicol, aici doar penibil.
Ce mi-a placut la acest Bond a fost afinitatea lui de a sangera. Nu ii este jena deloc, ba chiar o face din plin. Scena de pe scari arata un Bond in forma lui naturala de asasin antrenat in slujba maiestatii sale. Dar la antipod – este un sentimentalist. Cred ca cel mai prost Bond din serie a fost George Lazenby – “On her majesty’s secret service“, iar acesta nu este diferit, la fel de sentimentalist ba chiar mai romantic. Finalul este relativ similar: 007 renunta la tot pentru iubire. Numai ca asa ceva nu se regaseste in ADN-ul unui Bond. Finalul era previzibil, dar pana acolo se mai intampla multe, dar nimic concret. Nici nu pot spune ca mi-a lipsit Q sau Moneypenny, sau gadgeturile lui, dar poate ca mai intai indeplineste cateva misiuni si pe urma ii dau pe mana „materia prima”. Oricum circa 40 de minute din cele 2h30minute sunt efectiv story killers, rhythm killers, nimic mai mult.
Le Chiffre, raufacatorul, the baddie, cifra lui este un mare zerou barat. Arata bine pentru un film cu James Bond, foarte amenintator, dar de fapt este un pussy wipped villain, neconvingator si insipid, din nou cea mai proasta alegere in comparatie cu ceilalti adversari ai lui Bond.
Deci nu, nu am sa pun botul la blondul ala cu ochii lui albastri in postura de Bond. Am nevoie de mai mult decat niste cascadorii pe macarale si cladiri scufundate ca sa fiu dat pe spate. Desi GoldenEye a fost un succes pentru Campbell, raman ferm pe pozitie si reafirm ca aceasta noua viziune este una mediocra.
