Istoria violentei: o carte despre un viol masculin

Related Articles

History of Violence este o lucrare autobiografica in care Edouard Louis, un tanar scriitor care a maturat piata in 2014 cu lucrarea To End Eddy Belleguele. In ea, Edouard ne povesteste cum pe 25 decembrie, intorcandu-se acasa, a cunoscut un barbat foarte atragator, pe nume Reda, care i-a oferit sa bea impreuna.

Din cauza unei serii de neintelegeri, Edouard ne va spune cu propriile sale cuvinte cum l-a violat acest barbat si a incercat sa-l omoare sugrundu-l cu o esarfa si cum sunt zilele lui ulterioare dupa aceasta trauma.

Violenta unui complot sangeros povestit cu nelinistea unui burghez

History of Violence atrage atentia direct din titlu si coperta imprimata intr-un rosu puternic si saturat cu trei lacrimi care arata durerea si umilinta pe care le simtea Edouard la acea vreme. Cu toate acestea, piesa nu se desfasoara asa cum s-ar putea astepta un strain de opera lui Louis: in loc sa ne ofere o descriere detaliata a evenimentelor, sa ne spuna despre ura sfasietoare sau despre rusinea pe care a simtit-o cand a fost violat, Edouard ofera un cerc I larg. in jurul sentimentelor sale, inregistrand conversatiile pe care le are cu prietenii sai, politia si sora lui Clara si reconstituind faptele prin ceea ce spun ei si cum il face pe Edouard sa se simta in legatura cu situatia.

Asadar, in Istoria violentei, oricat de violenta ar fi situatia in care traiesc, nu este vorba despre un mod carnal si pasional, ci din deplina raceala si detasarea unui tert sau chiar a unei persoane aflate in stare de soc in acest moment. Iti este greu sa-ti procesezi propriile sentimente. Aceasta carte, care functioneaza sub forma unui jurnal, exploreaza si contextul si viata generala a autorului: cum a fugit de la tara la Paris si transformarea sa in oras, importanta celor doi prieteni cei mai buni ai sai, cat de inconfortabil se simte. cu sora lui Clara si generalul, cum si-a construit identitatea prin obiecte materiale.  

Pentru ca asta face Edouard de-a lungul cartii: se demonteaza bucata cu bucata in fiecare gand in care se deconstruieste atat pe sine, cat si societatea in general. Facandu-ne sa intelegem cum Edouard insusi este departe de figura parizianului tipic care nu este obisnuit cu jaful sau violenta, dar care face un efort radical pentru a aparea ca orice burghez cosmopolit, pana la a cumpara haine sau a expune profunzimea titluri pe care le citesti pe strada.

Negarea Eului lui Edouard Louis este foarte prototipica in aceasta societate

Edouard reactioneaza intr-un mod destul de inteles cand paraseste domeniul pe care il detesta, aratandu-ne diferitele perspective care pot fi avute asupra aceluiasi eveniment. Astfel, atunci cand isi anunta familia ca este homosexual, sora sa Clara isi aminteste ca pe un fapt neimportant, chiar ca pe o afirmatie care ii ofera o justificare pentru parasirea familiei; dar Edouard isi aminteste ca fiind momentul in care au inceput sa-l trateze diferit.

Neavand de unde sa mearga si de unde sa apartina, Edouard cauta un singur lucru: sa se potriveasca. Stima de sine scazuta il obliga sa cumpere un foulard care nu i se potriveste doar pentru ca crede ca este ceea ce trebuie sa faca pentru a se potrivi la Paris si citeste continuu carti despre care stie ca il ridica intelectual in ochii celorlalti.  

Atunci cand unei persoane ii lipseste stima de sine, ea are tendinta de a pune fericirea celorlalti inaintea propriei sale si permite anumite atacuri si violente impotriva ei, justificandu-le excesiv. Si chiar asta face cu agresorul sau, Reda, impotriva caruia incearca continuu sa gaseasca o explicatie in care sa fie vinovat pentru cele intamplate.

Nevoia lui constanta de a se afirma si de a avea nevoie de iubire este evidenta in modul in care cauta o scuza pentru afectiunea cu care a tratat-o ​​la inceput pe Reda.

Opinia despre History of Violence 

Istoria violentei nu va va spune in detaliu de la prima pagina cum s-au intalnit Reda si Edouard, cum au urcat in apartamentul lui si cum un lucru a dus la altul si Reda a incercat sa-l omoare dupa ce l-a violat. Nu este genul asta de carte. Si daca trebuie sa fiu sincera, cand am inceput sa o citesc, am fost putin dezamagita. Spera ca autorul sa nu se invarta atat de mult cu reflectii asupra societatii, asupra trecutului sau si asupra felului in care vorbeste sora lui, ci sa-si deschida, la propriu, sufletul durerii, maniei si maniei lui.

Si atunci mi-am dat seama de un adevar care mi-a explodat in fata: Edouard Louis, da, isi dezvaluise sufletul.

Sunt o persoana foarte pasionata, care atunci cand este suparata este capabila sa tipe la oricine si cand iubeste o face neconditionat si am citit multe marturii ale victimelor violurilor de ambele sexe. De aceea, in History of Violence ma asteptam sa vad realitatea unui barbat care plange, dificultatea lui de a se reconstrui emotional, cum se confrunta cu relatiile sexuale din nou, dar Edouard nici nu se gandeste de doua ori cand se intreaba daca nu ar fi asa. mai bine sa te culci a doua zi cu un alt barbat pentru a scapa de duhoarea lui Reda.

Unde este durerea? Unde sangele? Raspunsul pentru mine este clar si poate de aceea nu sunt de acord cu cei care au criticat aceasta carte spunand ca este o reprezentare magnifica a violentei la care poate ajunge orice fiinta umana. Nu cred ca despre asta este lucrarea.

Adica, da, bine, Reda este draguta. Edouard ti-l vinde pe parcursul paginilor ca un supravietuitor, ca un om care isi face nisa intr-o societate nedreapta pentru oamenii din rasa lui, cu un zambet usor si un amant dornic. Si este adevarat ca History of Violence iti arata cele doua fete ale unui potential criminal si violator care este, de asemenea, capabil sa se comporte ca un barbat dragut si iubitor.

Dar cred ca Istoria violentei este despre gentrificarea sentimentelor si emotiilor. De incapacitatea omului modern de a procesa ceea ce simte, de a trece intre extreme emotionale intr-o societate in care lipsa sentimentelor este considerata ceva demn de lauda. Unde celui mai bun director de pe ecran nu are mila si cel mai destept tip din carte nu are empatie. O societate in care oamenii, impovarati cu probleme de incredere si stima de sine, cu depresia ca boala consanguina in generatia noastra, pot deveni victime si pot dilua durerea si sentimentele lor in limb.

Intr-o fantana intunecata ca a lui Edouard.

Edouard care nu suporta sa vorbeasca despre Reda. Edouard care nu a vrut sa mearga la sectia de politie sa-l denunte pentru ca nu a vrut sa fie motivul pentru care un alt barbat a intrat in inchisoare. Edouard care este literalmente prins in capcana a ceea ce este politic corect, a celei mai totale si absolute supunere, a conformismului actual.

Asa ca da, istoria violentei poate ca nu m-a vrajit in timp ce o citeam, dar m-a lasat sa rumeg si sa ma gandesc, mestecand semnificatia ei, intrebandu-ma daca exista atat de multi oameni ca Edouard, lipsiti de orice dorinta de razbunare dupa o asemenea razbunare. actiune brutala.impotriva lui insusi.

Si m-am intrebat… ce daca este? Ce se intampla daca Istoria violentei este intr-adevar ceea ce inseamna numele ei? Ca de-a lungul razboaielor si istoriei exista intotdeauna un nebun si intotdeauna exista mielul.

More on this topic

Comments

Popular stories