Este un lucru rar cand povestea publicarii unei carti este la fel de fascinanta ca si intriga romanului in sine.
Dar asta s-ar putea spune despre „Guerre” (Razboi) al uneia dintre cele mai renumite si controversate figuri literare ale Frantei, Louis-Ferdinand Celine, care a aparut in librarii, la 78 de ani dupa disparitia manuscrisului.
O noua expozitie deschisa in aceeasi zi isi propune sa exploreze povestea manuscriselor pierdute ale lui Celine si modul in care acestea au fost redescoperite zeci de ani mai tarziu.
Cine a fost Louis-Ferdinand Celine?
Reputatia lui Celine a supravietuit cumva, in ciuda faptului ca a fost unul dintre cei mai dornici colaboratori ai Frantei cu nazistii.
Deja un superstar datorita romanului sau de debut „Calatorie pana la sfarsitul noptii” (1932) – care este inca predat in scoli – Celine a devenit unul dintre cei mai inflacarati propagandisti antisemiti chiar inainte de ocupatia Frantei.
In iunie 1944, in timp ce Aliatii inaintau spre Paris, scriitorul a fost nevoit sa abandoneze o gramada de manuscrise in apartamentul sau din Montmartre.
Celine se astepta la un tratament dur, petrecand razboiul cu Gestapo, predand evrei si straini autoritatilor si publicand pamflete rasiste despre conspiratiile evreiesti din lume.
Timp de decenii, nimeni nu a stiut ce s-a intamplat cu actele sale, iar el i-a acuzat furios pe rezistentii ca le-au ars.
Dar, la un moment dat, in anii 2000, au ajuns cu jurnalistul pensionar Jean-Pierre Thibaudat, care le-a transmis complet din senin mostenitorilor lui Celine vara trecuta.
Tiparire si plot
In ciuda acestei istorii tulburatoare, recenziile romanului rezultat, de 150 de pagini, „Guerre”, publicat de Gallimard, au fost unanime in laudele lor.
„Sfarsitul unui mister, descoperirea unui mare text”, scrie Le Point; un „miracol”, spune Le Monde; „taie respiratia”, tasneste Le Journal du Dimanche.
Gallimard se asteapta la vanzari de succes: 80.000 de exemplare au fost tiparite pentru lansarea sa.
Editura nu a spus inca daca vor fi traduceri.
La fel ca cea mai mare parte a operei lui Celine, „Guerre” este profund autobiografica, relatand experientele sale teribile din timpul Primului Razboi Mondial.
Se deschide cu un tanar de brigada Ferdinand, in varsta de 20 de ani, care se gaseste in mod miraculos in viata dupa ce s-a trezit pe un camp de lupta belgian si urmareste tratamentul si plecarea grabita in Anglia – totul bazat pe experientele reale ale lui Celine.
Daca recenzentii francezi par ciudat de reticenti in a se concentra asupra antisemitismului lui Celine, este partial din cauza faptului ca scrierile sale timpurii (se crede ca „Guerre” dateaza din 1934) arata putine semne in acest sens.
„Calatorie pana la sfarsitul noptii” a fost de fapt un succes printre progresisti pentru mesajul sau anti-razboi, precum si pentru un stil brut, plin de argou, care a intepenit doua degete sensibilitatile burgheze.
Atitudinea lui Celine fata de evrei s-a dezvaluit abia in 1937, odata cu publicarea unui pamflet, „Feacuri pentru un masacru”, care l-a pus pe o noua cale a urii rasiale si a conspiratiei.
Nu a dat niciodata inapoi. Dupa razboi, el a lansat o campanie de negare a Holocaustului si a cautat sa innoiasca apele in jurul propriilor ispravi din timpul razboiului – permitandu-i sa se intoarca in Franta fara a se confrunta cu repercusiuni.
Dezvaluiri despre ce sa intamplat cu manuscrisele lui Celine
O expozitie despre descoperirea manuscriselor s-a deschis la Galeria Gallimard si include foile originale, scrise de mana, din „Guerre”.
Se termina cu o replica tipica lui Celine: „Am prins razboiul in cap. Este blocat in capul meu”.
In ultimii ani inainte de moartea sa in 1961, Celine a deplans la nesfarsit pierderea manuscriselor sale.
Expozitia are pe perete un citat din el: „I-au ars, aproape trei manuscrise, justitiatorii de epurare a daunatorilor!”.
Aceasta a fost o ocazie – nu singura – in care sa dovedit ca se insela.
