S-a nascut la Gaesti, la 60 de kilometri de Bucuresti. Acolo a facut scoala generala si o parte din liceu, apoi s-a mutat in Bucuresti si a terminat liceul la Matei Basarab. Nu stie de ce a dorit, de la inceputul inceputului, de cand era mica, sa se faca doctorita. Nu era genul de copil care sa se joace cu papusile, sa le faca injectii, dar asta i s-a parut ca i se potriveste. Provine dintr-o familie de intelectuali: tatal era profesor, iar mama, economista. Amandoi au facut studii inainte de Al Doilea Razboi Mondial. Parintii si-au dorit ca ea si fratele ei sa urmeze o scoala, dar nu le-au impus ceva anume. Mai tarziu, fratele ei a devenit inginer electronist, iar ea, doctorita. In familia mea, de origine, sunt doctori, veri de-ai mamei mele, unchi, insa niciunul cardiolog. Sunt primul cardiolog din familie si primul membru de partid comunist, motiv de mare bucurie pentru tatal meu, fost de- tinut politic – spune prof. dr. Crina Sinescu. Stiti ce mandrie a fost pentru ei, cand le-am spus, in anul al doilea de facultate: uite, mi s-a propus sa devin membru de partid. De ce? Pentru ca, pe vremea aceea, in facultate erau facuti membri de partid studentii cu notele cele mai mari. Facultatea a facut-o la Bucuresti, la Carol Davila. A urmat medicina generala si a fost colega cu sotul ei de mai tarziu, prof. dr. Ionel Sinescu. El venea de la Iasi, terminase liceul militar la Campulung Moldovenesc. Nu mi-am dat seama ca este iesean, pentru ca nu avea accent moldovenesc. Mi-a povestit odata (e definitoriu pentru personalitatea lui) ca si-a dat seama ca vorbeste altfel cand era in clasa a noua, la liceul Negruzzi, din Iasi. Acolo a sesizat ca unii profesori vorbeau exact ca el, iar altii, altfel. Atunci si-a propus sa renunte la accent. Si a reusit
Eu si sotul meu am fost studenti tocilari Nu mai stie cum a fost intalnirea cu sotul ei Era student militar, dintr-un grup de studenti pe care Crina nu-i baga in seama. A fost crescuta intr-un regim destul de riguros. Parintii erau rigizi, mai ales tatal, in privinta regulilor de comportament ale unei tinere domnisoare in societate. Au fost colegi de serie. Toate cursurile le faceau impreuna si se intalneau la lucrarile practice care se desfasurau in laborator sau in salile de disectie ale catedrei de anatomie. Ne-am apropiat inca din anul intai, am devenit prieteni, aproape de nedespartit, dar rigorile in care fuseseram crescuti ne-au determinat sa ne casatorim la sfarsitul anului patru, inceputul anului cinci. Atunci am devenit cu adevarat soti. Niciunul dintre noi nu a avut alt prieten intre timp. Daca ne tineam de mana pe strada si vedeam un cunoscut, ne desfaceam imediat mainile. Chiar si tinutul de mana, in anii 70, era o problema. S-au casatorit in 1975. Fiind ca- satoriti si pregatindu-se pentru concursul de internat, o mare parte a materiei au invat at-o impreuna pentru ca era comuna celor doua specializari: chirurgicala si medicala. Au fost amandoi studenti tocilari. Au avut ani in care au terminat cu 10 pe linie. El a fost sef de promotie la militari, iar ea a fost printre primii din an. Cu excep- tia anului intai, cand isi aminteste ca a avut o nota de 8 sau un 8 si un 9, dupa aceea a avut 10 pe linie pana in anul sase. Si asta in conditiile in care amandoi erau veniti din provincie, fara relatii sociale in Bucuresti, fara rude in invatamantul universitar, fara rude in PCR. Nu pot sa spun ca vremurile comuniste pe care le-am trait ne-au impiedicat sa invatam foarte bine si sa ni se recunoasca meritele. Nu pot face afirmatia asta. Parintii nostri au fost cei care au suportat rigorile instalarii comunismului, dar in anii 70, cand am devenit studenti, eu nu am resimt it problema dosarului, din toate punctele de vedere. Eu aveam un dosar oribil (tata – fost detinut politic). Nici nu au verificat cand m-au primit in partid.
De ce a ales cardiologia? Am devenit intern pe grupa medicala, iar sotul meu pe grupa chirurgicala, spune prof. dr. Crina Sinescu. Aveam doua variante: ori sa dam secundariatul (actualul rezidentiat), ori sa dam admitere, nu ca student i, ci ca dascali. Dar pentru ca facusem deja optiunea cu trei ani inainte, era obligatoriu sa ne inscriem pe drumul ales, adica el pe chirurgicale, iar eu pe medicale. Concursul de intrare in IMF s-a dat primul. Asa a fost sa fie. Ne-am depus dosarele pe posturile pe care IMF le scosese la concurs in acel an si pe grupa de specializare pe care ne-o alesesem. La mine au iesit posturi de medicina interna. Poate pe vremea aceea imi doream sa fac endocrinologie. Am ales sa depun dosarul la un spital nou infiintat, abia isi forma clinicile si personalul, la fostul spital judetean Ilfov, actualmente Sf. Ioan. Sotul meu a avut de ales. Atunci au iesit posturi si pe ginecologie, dar el nu si-a dorit asta. Eu mi-as fi dorit ginecologie, dar facusem optiunea de a intra pe internat de medicala. Ca sa trec pe o specializare chirurgicala ar fi trebuit sa sterg cu buretele 3 ani de internat, sa ma duc la tara o perioada de timp si de acolo sa vin sa dau un concurs. Nu pot sa nu-i multumesc profesorului Gherasim care mi-a fost mentor. Era rector la UMF si mi-a spus asa: Crina, tu poti sa dai concurs la ginecologie, dar trebuie sa intrerupi internatul de medicala si sa iei un post la tara. Nu se stie insa ce concursuri vor mai fi de acum incolo. Asta e un concurs care totusi se desfasoara, uite, s-a publicat!
Nu sunt o persoana casnica Nu s-a consultat cu parintii in privinta activitatii profesionale. Ei stiau precis ca cei doi copii ai lor sunt buni la carte, ca nu-i fac de rusine si ca au un comportament decent in societate. Pentru parinti, era de-ajuns. Crina Sinescu a ajuns la spitalul Sf. Ioan ca asistent universitar stagiar. Preda atunci studentilor o materie numita semeologie medicala. Un doctor ajuns cadru didactic isi desfasoara activitatea la patul bolnavului, pe profesiunea medicala pe care este specializat, dar, in acelasi timp, preda studentilor o anumita materie care poate sa nu se suprapuna in totalitate pe specializarea din spital. A fost si cazul ei. Eu am predat semeologie (stiinta semnelor). Semeologia te invata mai intai semnele, apoi te ajuta sa combini aceste semne, ca sa poti ulterior sa stabilesti diagnosticul, boala. In plan universitar, a dat toate concursurile pe care avea dreptul sa le dea si asta pentru ca asa a simtit, a fost ca o obligatie morala sa se prezinte la ele. Dar poti sa iesi la pensie si asistent universitar. Altfel, daca strangi din dinti si inveti si daca esti si fata si ai ajutorul celor din jurul tau care preiau treburile casnice, reusesti La mine, copilul a venit la sfarsitul internatului, inainte de a intra la UMF si de a deveni cadru didactic. Eu, personal, nu as fi putut sa fac nimic in viata profesionala, daca parintii mei nu m-ar fi ajutat enorm. Atunci cand ne-am hotarat sa facem un copil, am discutat cu ei si i-am intrebat: am dori sa facem un copil, ne ajutati sa-l crestem? Pentru ca eu as vrea sa ma inscriu si la doctorat etc. Si parintii mei au spus: da, te ajutam. Si asa a fost. Ei au crescut-o pe fiica noastra, Diada. Cand ne-am mutat impreuna, ei au preluat aproape toate obligatiile mele casnice. Eu nu sunt o persoana casnica.
In Romania ma simt discriminata Prof. dr. Crina Sinescu are propria cariera universitara si de medic, este sefa de clinica, are satisfactii profesionale. Sotul meu este o persoana publica, fara indoiala, acum mai mult decat ne-am fi dorit vreodata. Dar o sa treaca si asta si o sa reintram in normal. Cred insa ca ne completam unul pe altul. Nu-mi dau seama cum e sa fii mama de familie, cum zic francezii in loc de casnica, si sa fii sotia unui personaj important. Insa, cateodata, am mai avut si obligatii de protocol. Adica sa merg cu sotul meu, pe post de sotie, la diverse receptii, mai mult in strainatate decat in tara. Aici, fiind cunoscuta activitatea mea profesionala, cand se face invitatia, se obisnuieste sa fie adresata amandurora, ca profesionisti, nu ca sot si sotie. Dar in strainatate formularea este alta: presedintele Societatii Romane de Urologie impreuna cu sotia sunt invitati de catre presedintele Societatii Americane (Europene) de Urologie, la evenimentul X. In strainatate, discriminarea intre sexe nu este atat de vizibila ca in Romania. Cel putin asa resimt eu. Diada, fiica mea, zice ca am eu un fix, o obsesie. Daca insa asculti discursul si altor profesionisti-femei din Romania, iti dai seama ca si ele resimt acelasi lucru sau oricum sesizeaza aceeasi problema.
Diada, fiica sotilor Sinescu, ii urmeaza in cariera medicala Fiica mea nu s-a plans deocamdata ca se simte discriminata, dar nu a intrat intr-o reala competitie cu colegii ei. S-a consultat cu noi cand a ales specializarea chirurgie estetica. Ar fi dorit sa faca terapie intensiva, dar e mai grea decat chirurgia. Sa tii in viata un bolnav e mult mai greu decat sa faci o operatie. Asa a fost viata. Credeti-ma, am o viata plicticoasa! Sotul meu si cu mine avem o viata plicticoasa. Cum poti sa devii interesant in ochii lumii, spunand ca, in fiecare zi, invat, invat si invat? Sau pana la un moment al vietii mele, am invatat, am invatat si am invatat. Am fost interna prin concurs, am intrat in UMF. Am devenit specialist in medicina interna, prin examen scris si oral, am devenit specialist in cardiologie printr-un alt examen, apoi medic primar tot prin examen profesional, am dat primariatul si pe cealalta specializare – cardiologie. Aceste trepte se realizeaza cam la 3-5 ani. Asa a fost viata noastra, jalonata de un nou concurs, de un nou examen.
