Categories
Stiri

Credinta zidita in piatra si lemn

Credinta zidita in piatra si lemnBisericile din Basarabia sunt adevarate oaze de liniste si binecuvantare, pastratoare de traditii, dar si adevarate carti de istorie

Datarea exacta a primelor biserici din piatra basarabene este aproape imposibila. Daca ar fi sa luam in calcul dezvoltarea oraselor medievale ale Moldovei, putem trage concluzia ca, la Cetatea Alba, Soroca, Tighina si Orhei, au existat biserici de piatra dintotdeauna

Capriana si Orhei Biserica de vara cu hramul Adormirii Maicii Domnului de la Manastirea Capriana dateaza din perioada de domnie a lui Petru Rares. Amplasata intr-o zona pitoreasca, nu departe de Chisinau, manastirea a fost intemeiata la 1429. La inceput, era construita in totalitate din lemn, pentru ca mai tarziu, in 1545, sa fie ridicata din piatra. Din motive necunoscute, a ramas o vreme in ruina, ceea ce l-a determinat pe Petru Rares sa o refaca, in a doua sa domnie (1542-1545), fapt consemnat in cronica lui Grigore Ureche. Unul dintre monumentele cele mai importante ale Orheiului actual este ctitoria domnitorului Vasile Lupu – Biserica cu hramul Sfntul Dumitru, construita la 1636. Pronaosul si naosul acestei biserici pastreaza si astazi sistemul de boltire traditional, insa turnul clopotnitei este de data mai recenta.

Fresce bizantine la Causeni

In vecinatatea orasului Tighina se afla oraselul Causeni, vechea capitala din sec. XVII-XVIII a tatarilor stepelor Bugeacului, cu Biserica Adormirea Maicii Domnului, renumita pentru picturile sale murale. Datarea ei este incerta, neexitand informatii exacte referitoare la anul inaltarii constructiei. Se stie insa cu siguranta ca, pe locul actualei biserici semiadancite in pamant, a existat candva o biserica din lemn, pomenita in Pisania romaneasca din interiorul pronaosului. Ctitori au fost mitropolitul Proilaviei, Daniel, si domnitorul Moldovei Grigore Callimachi, iar picturile murale au fost realizate in tehnica frescei bizantine.

Un juramant, o biserica Centrul vechi al capitalei Modovei este dominat de trei lacase de cult importante – Biserica Nasterea Maicii Domnului, numita, dupa ctitorul ei, si Biserica Mazarache, Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena si Biserica Buna Vestire, toate trei situate pe coline nu prea inalte, amplasate pe malurile raului Bac. Biserica Mazarache a fost construita in anul 1752 de serdarul Vasile Mazarache, pe fundatia unui castel distrus de turci la sfarsitul secolului al XVII-lea, fiind cea mai veche constructie din piatra pastrata in Chisinau. Lacasul reprezinta un model de templu vechi moldovenesc, cu trei acoperisuri in forma de semicupola. Legenda spune ca impotriva ctitorului s-a facut un denunt in urma caruia i s-a poruncit sa se prezinte urgent in fata guvernatorului turc din Bender. La vremea respectiva insa, cine intra in cetatea din Bender nu se mai intorcea viu. Stiind acest lucru, Mazarache a jurat, inainte sa plece, ca, daca va scapa cu viata, va construi o biserica pe locul castelului distrus. Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, a fost construit un lacas de cult din piatra, incendiat si daramat de turci pentru ca in 1807 sa fie zidita Biserica Buna Vestire, in traditia arhitecturii medievale moldovenesti, cu elemente clasice rusesti. Ctitorul, Gavriil Terentie, a infiintat aici, de asemenea, o scoala si o biblioteca. Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena a fost ridicata in 1777 de spatarul Constantin Rascanu. Pe parcursul secolelor a fost si biserica de cimitir, loc unde sunt inmormantate cele mai distinse familii din Moldova – Donici, Catargi, Russo.

Casa sufletului Mai accesibil decat piatra si mai usor de prelucrat, lemnul a fost timp de secole materialul principal din care se construiau bisericile de la tara. Din cele 775 de biserici existente in Basarabia in anul 1812, la venirea rusilor, doar 40 erau construite din piatra, restul fiind din lemn. Pe parcursul secolului al XIX-lea, incendiile, distrugerile si nepasarea sau reaua vointa a autoritatilor din perioada sovietica au condus la pierderea a 99% din acest patrimoniu. Exista insa si astazi biserici de lemn conservate din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, iar picturile in traditia bizantina sau naiv populara reprezinta si astazi o atractie pentru vizitatori. Arhitectura bisericilor de lemn din Basarabia aminteste mult de cea a caselor obisnuite taranesti, adesea deosebirile rezumandu-se la crucea din vrful acoperisului si la clopotnita. Majoritatea acoperisurilor din sindrila ale bisericilor de lemn erau rotunjite, avand scurgeri in patru ape. Specifice erau si clopotnitele de lemn, asezate la o anumita departare de lacas sau inaltate deasupra pridvorului. Una dintre cele mai vechi biserici de lemn din Basarabia este considerata Biserica Sfintii Arhangheli din Petruseni, construita la 1702, un model elocvent de arhitectura de cult de factura populara. Alt exemplu caracteristic ni-l ofera biserica de lemn a satului Trnova. Utilizarea prispei cu stalpi din lemn apropie si mai mult acest monument de estetica arhitecturii casei taranesti. Continuitatea traditiilor autohtone in prelucrarea lemnului se resimte in arhitectura bisericilor din satele Horodiste (1797), Palanca si Vorniceni (1839). Biserica din Vorniceni este interesanta si datorita faptului ca a fost inaltata pe un soclu de piatra, are peretii tencuiti si dispune de o clopotnita masiva octogonala de lemn, situata deasupra pronaosului.

Finalul unei epoci In a doua jumatate a secolului XIX intervin schimbari esentiale in evolutia arhitecturala a bisericilor de lemn din Basarabia. Constructiile de lemn din aceasta perioada sunt puternic influentate de arhitectura locaselor de piatra. Un exemplu caracteristic in aceasta privinta este biserica cu Hramul Sfnta Treime, din satul Larga (Edinet), inaltata in anul 1897. Monumentala si spatioasa, bogat decorata, cu clopotnita in trei caturi alipita la pronaos, cu elemente specifice arhitecturii rusesti medievale, din punct de vedere stilistic aceasta biserica aproape nu are nimic comun cu arhitectura traditionala a bisericilor de lemn basarabene. Ea se inscrie intr-un stil nou, atestand epoca finala in dezvoltarea locaselor din lemn de pe teritoriul Basarabiei.