Jon Kabat-Zinn a descris meditatia drept „singura activitate umana sistematica si intentionata care, in profunzime, nu incearca sa ne imbunatateasca sau sa ajunga nicaieri altundeva, ci doar sa ne dam seama unde ne aflam”.
Pe baza acestei definitii, am putea afirma ca meditatia este doar o invitatie pe care ne-o facem pentru a ne permite sa ne oferim un lucru important: sa ne dam seama unde ne aflam, sa acordam atentie momentului prezent, sa percepem realitatea cu o minte deschisa si curiozitate si sa o acceptam fara judecata. sau evaluari . De asemenea, pentru a dezvolta flexibilitatea mentala care ne indeparteaza de ganduri, emotii sau dorinte si de a avea o atitudine afectuoasa fata de noi insine si fata de ceilalti. Pentru a ajunge sa facem toate acestea, primul lucru este sa invatam sa ne oprim si sa ne linistim mintile, o abilitate care pare simpla, dar care nu este.
Din aceasta perspectiva, pentru a realiza toate cele de mai sus, este necesar sa urmam o serie de pasi sau sarcini , pe care le-am putea defini ca baza a atentiei:
Stop
Ne petrecem viata alergand aici si acolo facand lucruri, rezolvand situatii de urgenta, sarind dintr-un loc in altul, fara nici cea mai mica reflectie, cu pilotul nostru automat la acceleratie, de multe ori pentru a ajunge nicaieri. Ar trebui sa ne intrebam: putem sa ne oprim in viata noastra, chiar si pentru o clipa? Ar putea fi acest moment? Ce s-ar intampla daca as face-o?
Cand am decis in sfarsit sa ne oprim, chiar si pentru o clipa, am inceput sa fim prezenti si sa avem o viziune mai simplificata asupra lucrurilor. Incepem sa intelegem ca poate nu este atat de urgent sa facem acel apel, sa raspundem la acest e-mail, sa rezolvam problema … Oprindu-ne si luand cateva momente pentru a respira in mod deliberat , pentru a parasi graba pe care timpul ne-o impune in timp ce suntem inca in viata, ne eliberam si avem timpul pentru a fi prezent.
Inclusiv in viata noastra obiceiul de a ne opri de mai multe ori pe parcursul zilei si de a constientiza respiratia noastra este primul pas pentru a trai o viata deplina.
Atentie la momentul prezent
Mintea noastra poate fi in trecut, in prezent si in viitor, dar corpul nostru este intotdeauna in prezent. Este vorba de alinierea mintii si corpului , de a trai fiecare moment si de a face fata vietii, in loc sa ne pierdem pe noi insiruind si sa ne cufundam in trecut sau sa anticipam realitati inexistente in viitorul nostru. Aceasta viata, instant dupa moment, ne ajuta sa experimentam prezentul asa cum este.
Deschidere catre experienta
Cu ochii unui copil mic care este capabil sa fie uimit de cei mai simpli si mai complexi. Fara a filtra filtrul credintelor noastre. Este ceea ce se numeste „mintea incepatorului” si inseamna ca iti permiti sa nu stii. In acest fel, te eliberezi de toate asteptarile dobandite , de la predispozitia de a percepe doar ceea ce astepti si te deschizi pentru a percepe realitatea cu o minte deschisa si curiozitate in proces, fara asteptari cu privire la rezultat, traind fiecare situatie ca si cum ar fi prima timp.
Acceptarea radicala
Dupa ce vom reusi sa ne oprim, sa ne oprim si sa ne deschidem catre experienta, vom incepe sa constientizam cine suntem in acel moment. Devenim apoi observatori corecti ai acestei experiente. Dar cel mai important este ca aceasta constientizare a momentului nostru, a situatiei noastre, a experientei respective, ar trebui sa ne conduca sa o acceptam asa cum este. Am putea defini aceasta acceptare grafic cu expresia „aceasta este ceea ce exista”.
Acceptarea este cheia oricarui proces de schimbare. Inseamna ca ai dispozitia de a vedea lucrurile asa cum sunt si de a admite ceea ce se intampla. Cu toate acestea, este important sa fie clar ca acceptarea nu este aceeasi cu demisia. Demisia are legatura cu o atitudine de supunere, pasivitate sau lipsa de speranta. In schimb, acceptarea consta in recunoasterea realitatii pe care o avem – ne place sau nu – si din aceasta luand decizii. Este absenta rezistentei la o situatie prin care am fost nevoita sa traiesc si care imi place sau nu imi place, este cheia pentru a intra in calmul interior.
Nu judeca
Ne petrecem viata evaluand, judecand, comparand experientele noastre cu ceilalti sau comparandu-le cu asteptarile si nivelurile de cerere pe care le cream pentru noi insine. Prea adesea aceasta evaluare duce la durere si lipsa de speranta. Ei bine, o parte foarte importanta a meditatiei este cultivarea unei atitudini fara judecata fata de ceea ce se intampla in mintea noastra.
Acest lucru inseamna ca atunci cand meditam nu apar judecati? Desigur ca nu, am spus doar ca, prin natura, mintile noastre judeca si evalueaza constant. Diferenta este ca atunci cand devenim constienti de aceasta situatie, asistam la ceea ce apare in minte sau corp si o recunoastem fara a o condamna si fara a o promova.
Aceasta „non-judecata” nu inseamna sa renuntam la capacitatea noastra de a discerne, de a recunoaste meritele relative sau posibilitatile diferite atunci cand ne confruntam cu o decizie de a putea lua hotarare. Cultivam aceasta constientizare a ceea ce apare si, in lumina ei, putem distinge realitatea de ceea ce apare din reactiile noastre la aceasta realitate (ganduri, sentimente, amintiri, obiceiuri vechi, rani vechi …) si, de acolo, sa discernem si decideti care ar fi raspunsul nostru.
Lasa sa treaca
Inseamna a nu identifica sau a se lipi de ganduri, emotii sau dorinte. Ea presupune dezvoltarea unei anumite flexibilitati mentale pentru a ne detasa de gandurile repetitive care ne uzeaza atat de mult, lasandu-ne sa regretam greselile din trecut mai mult decat este necesar, pentru ca ne indeparteaza de prezent, care este locul unde se dezvolta viata.
Atitudine afectuoasa
Practica mindfulness implica o atitudine de compasiune si bunavointa fata de noi insine si de oamenii din jurul nostru. Este un act de dragoste cu care ne vindecam raul trecutului si privim prezentul nostru dintr-o atitudine afectuoasa fata de viata.
