Categories
Stiri

Comunicarea n familia cu un singur parinte

Studiile antropologilor au aratat ca, n mod surprinzator, comunicarea parinte-copil este deseori mai buna n familiile monoparentale. Cu toate acestea, pot aparea neajunsuri generate de complexele psihologice ale parintelui, care atrag complexe psihologice ale copilului.

Teama de comunicare Parintele care si creste singur copilul simte deseori o stare de frustrare sau disconfort n timpul dialogurilor mai intime cu micutul, chiar daca ncearca sa fie foarte sincer. Aceasta usoara anxietate, foarte frecvent neconstientizata, l face pe micut sa nu aiba curajul sa fie deschis atunci cnd vorbeste cu parintele. Psihologii danezi considera ca e vorba de un fel de blocaj psihologic complex, generat de o falsa vinovatie resimtita fata de micut. Chiar si eforturile constiente speciale de a nlatura aceasta problema nu dau ntotdeauna cele mai bune rezultate, deoarece este vorba de o foarte puternica refulare a expresiei vinovatiei, direct din subconstient. Teama mamei de comunicare determina o reactie de distantare a copilului. Aceasta creeaza o si mai mare teama de comunicare a parintelui, care la rndul sau va amplifica distantarea copilului. De regula, constientizam situatia atunci cnd este prea trziu.

Ce trebuie facut: 1. Mamica sau taticul trebuie n primul rnd sa se mpace definitiv cu gndul ca va creste copilul singur. 2. Trebuie eliminate n totalitate gndurile negre legate de amintirea sotului sau sotiei. 3. Atunci cnd vorbim cu micutul trebuie sa nu-l vedem ca pe o reprezentare vie a celuilalt parinte, ci ca pe un mic nger pe care-l iubim. 4. Tratarea chiar medicamentoasa a problemelor legate de socul despartirii de partener este o conditie esentiala, care nu trebuie amnata.

nchiderea n sine nchiderea n sine, adica mutarea ntregii vieti reale ntr-o lume a gndurilor noastre, nu este numai consecinta fricii de comunicare sau a depresiilor. Deseori, parintele ramas singur cu copilul devine mai interiorizat din cauze pur biologice. Neurochimistii belgieni au dovedit ca un parinte care-si creste singur copilul sau copiii si antreneaza n mod involuntar instinctul parental. Activarea intensa a zonelor din creier responsabile de instinctul parental creeaza un flux special de serotonine, care blocheaza cea mai mare parte a instinctelor normale, inclusiv asa-zisii centri ai comportamentului social. Ca urmare, parintii devin mai putin exteriorizati, mai putin abili n folosirea limbajului, gesturilor normale ca si a mimicii de comunicare. Micutul observa si respinge un comportament al unui adult care are blocat instinctul social, chiar daca acel adult este aparent foarte comunicativ. Aceasta se datoreaza faptului ca toti copiii sunt programati genetic sa recunoasca si sa respinga comportamentul adultilor nesociabili, care pot avea un potential periculos.

Ce trebuie facut? 1. ncearca sa-ti pastrezi viu comportamentul social! Mergi ct mai des sa te ntlnesti cu prietenii buni cu care poti discuta deschis n limbaj liber orice ai pe suflet. 2. nlocuieste convorbirile telefonice, SMS-urile si corespondenta pe mail cu discutii directe, de preferat ct mai libere si mai prietenesti. 3. n fata micutului foloseste cuvintele care-ti vin la ndemna, explicndu-i apoi ce ai vrut sa-i spui prin exemple vii. 4. Fii detasat total de griji atunci cnd vrei sa comunici intim cu micutul tau.

Complexul familiei incomplete Conceptul de complex al familiei incomplete a fost introdus anul trecut de psihologul dr. Thomas V. Dallens de la Universitatea Cambridge. E vorba despre starea confuza resimtita de cei care, odata cu despartirea de partenerul de viata, se simt incompleti, invalizi, ratati, desfigurati. Acest fenomen se petrece n 30% din familiile monoparentale n care mama este custodele si n 40% din cazurile n care tatal si creste singur copiii sau copilul. Efectul descris de psihologul britanic este asemanator iluziei de durere ce persista dupa pierderea unui brat sau picior. n acest caz, surprinzator, durerea descompletarii sufletesti se reflecta biochimic la nivelul creierului, paralel cu chimia aparitiei depresiei reactive. Astfel, se nregistreaza o secretie excesiva a unor adrenaline ce dezorganizeaza ntreg comportamentul de comunicare si mai ales cu cei din familie, inclusiv comunicarea cu propriii copii.

Ce trebuie facut: 1. ncearca sa privesti viata prin prisma viitorului, aruncnd temporar la gunoi amintirile din ultimii 5-6 ani. 2. Nu trebuie sa uiti ca o familie completa si perfecta poate fi alcatuita si doar din mama si copil. 3. Comunica mai mult cu micutul tau despre toate lucrurile care-l atrag. ncearca sa revii temporar la vrsta copilariei si sa te amuzi odata cu el de glumele copilariei, de cele din desene animate sau benzi desenate. Poti face acest lucru daca ai grija de odihna ta si nu te lasi coplesit de grijile zilnice. 4. Investeste att ct poti pentru a calatori in ct mai mult n locuri placute din tara sau, de ce nu, din strainatate. Att tu, ct si micutul tau aveti nevoie de aventura, de a trai lucruri deosebite mpreuna, pentru a deveni mai apropiati si pentru a comunica liber.

Sfaturi generale: 1. Vorbeste-i despre tot ce doreste sa afle fara a ocoli notiunile de familie, tata sau mama. Arata-i ca parintele celalalt nu este lnga voi pentru ca viata are tot felul de surprize, placute sau nu. Nu arunca vina pe el si nici pe destin. 2. Raspunde-i la orice ntrebare complicata sau indiscreta. Nu-i spune niciodata: Vei afla cnd vei fi mare. Explica-i ntr-un mod eventual simbolic tot ce doreste sa afle. 3. Nu fi insistent n comunicarea cu el, ncercnd sa suplinesti lipsa celuilalt parinte.Comunicarea n familia cu un singur parinteFamilia monoparentala, n care numai unul dintre parinti are n grija copilul sau copiii, devine, din nefericire, tot mai frecventa n toata Europa